Cu ceva ca de artist in imbracamintea ce o poarta, merge pe strada fara tinta, si cu viziuni nemaipomenite trecandu-i prin fata ochilor.Lucrurile pe care cu timiditate si le-a inchipuit ca si scolar sunt inca acolo, deschise in fata lui. Hoinareste, pierzand noptile si lasandu-se antrenat pentru a profita de ocazia primita ca sa-si indeplineasca visul. Tanarul lui trup, transformat dintr-un copil simplu intr-un adolescent cu un scop, se pierde in planuri si idei si se rasfata in parfumurile noilor locuri vizitate. Focul tineretii arde in el, si, melancolic, se plimba in cerc, schimband ganduri, prinvind fiecare particica din noul oras si simtindu-se ca in paradis in forfota strazilor si a magazinelor.
Priveste rasarituri si apusuri, asculta cantul pasarilor, compara culorile florilor si se bucura de fiecare clipa petrecuta pe strazi straine.
Cu emotia cu care un copil de 6 ani descopera un ultim cadou in spatele pomului de Craciun si cu motivatia similara unui elev ambitios ce doreste note mari, voluntarul este cel capabil sa isi schimbe caracterul doar pentru a face o persoana sa il inteleaga. Ajutat de ochii ce nu vad decat orizontul, garderoba colorata care seamana cu cea a unui clovn ce anunta venirea circului in oras, si privirea intensa ce te invita alaturi de el, voluntarul te atrage prin gesturi si povesti asa cum diamantele iti atrag atentia prin stralucirea lor unica. Vorbeste in general cu o voce dulce si catifelata ce poate topi inima oricarui muritor.
Pentru voluntar, orice obstacol pare doar o prapastie peste care trebuie sa treaca cu orice pret. El considera orice zid ca fiind o poarta spre un taram neexplorat. Pentru el cuvantul “nu’’ exista doar intr-un trecut indepartat. Pentru el “ieri’’ este diferit de “azi’’, chiar daca vechiul drum ramane acelasi, el considera ca nimic urat nu a ramas acolo, ci ca totul se infrumuseteaza cu fiecare clipa ce trece.
Voluntarul este ca o carte veche in care paginile ingalbenite de vreme se umplu cu inscrisuri care mai de care mai artistice si inspirate. Fiecare litera reprezinta un alt pas pe care acesta il face printre straini si fiecare punct este pentru el inceputul unei alte povestiri. Este de asemenea un artist abil, folosindu-se de pensula si acuarela pentru a colora desertul nepictat al oraselor necunoscute. Fiecare linie trasata pe panza vietii, il aduce mai aproape de finalizarea tabloului; fiecare culoare asezata cu maiestrie ii ofera noi raspunsuri, iar semnatura finala ii ofera un nou orizont si un nou inceput. El este ca un negustor ambulant, ce, inconjurat de praful drumului, striga pe strazi, peste muzica si sunetul masinilor, incercand sa atraga atentia multimii ignorante. Chiar daca stie ca ceea ce face poate provoca reactii atat positive cat si negative, chiar daca stie ca risca, motivatia si curajul nu il tradeaza. El tine capul sus si merge mai departe. Voluntarul nu doreste bogatii sau desfatari, ci doar sa isi exprime punctul de vedere, cu voce limpede si sa fie ascultat de societate.
Asemanator modului in care o persoana sta pe plaja asteptand fluxul si refluxul cu rabdare, asa voluntarul se descarca de emotie in fata grupurilor ce doresc sa il asculte si sa il ajute. Mai presus de onoare si reputatie, el pune dragostea pura pentru plaiurile straine si astfel izbuteste sa se faca ascultat.
Acest personaj este cel ce are o inclinare spre sacrificiu, cel ce considera orice fleac o parte din istorie ramasa in prezent, cel ce stie ca lucrurile pripite pot aduce regrete si cel ce odata plecat, lasa in urma o amprenta vesnica asupra locurilor vizitate si a oamenilor intalniti. Nimeni nu ii va ridica o statuie sau ii va face un portret dar cu totii ne vom aminti de acel voluntar care si-a urmat visul, a progresat si a continuat sa arate cat de bun este manjindu-si mainile cu uleiuri si culori incercand sa picteze tabloul omenirii. El este cel ce poate fi asemanat cu o oglinda veche. A vazut atatea mii de fete si lucruri si se poate bucura si mandri ca a retinut frumusetea lor o vesnicie. Este cel ce peste veacuri va mai avea inca niste lucruri de povestit, cel ce va avea mereu constiinta impacata stiind ca si-a urmat visul si ca probabil a ajutat niste oameni sa faca lumea un loc mai bun.
Dragostea fata de tot ce e nou si diferit l-a obligat sa plece departe, iar atractia sa nu scazuse deloc si probabil nu se va stinge vreodata. Dar destinul si timpul s-au amestecat intre el si visul sau si astfel, momentul despartirii se apropie, iar voluntarul se intristeaza, la gandul ca va trebui sa se indeparteze de aceasta noua lume pe care a descoperit-o. Si totusi, plin de forta si bucurie, de sentiment si frumusete, voluntarul a plecat, dar nu la onesta sa familie ce il asteapta parca de veacuri, ci mai departe, inspre orizont, spre un nou inceput.
No comments:
Post a Comment